Actualmente nu există nici un act care să ateste data înființării școlii. Într-o scurtă monografie a comunei Faraoani publicată în revista „Viața”cu caracter religios, tipărită la editura „Letcae George Jorica” Huși în anul 1923, semnată de preotul Iosif Tălmăcel, se menționează că în registrele parohiale de administrație pe luna martie, s-a găsit o notiță în care se menționează că în anul 1819 s-a cheltiut suma de 70 lei pentru cumpărarea unei case pentru școală. În anul 1860 funcționează o școală de stat care se va suspenda și se va închide în 1872, funcționând până în ziua de azi.
Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-a realizat una din ideile promovate de revoluționarii din 1848 care doreau instrucție egală pentru toți românii prin deschiderea de școli în fiecare sat. Astfel la 25 noiembrie 1864 se promulgă Legea Instrucției Pubice[1]prin care învățământul românesc devine unitar pe tot parcursul țării, legea intând în vigoare în
1865, când s-au făcut pregătirile necesare pentru înființarea școlilor în toate comunele rurale. Evidența stării civile (nașteri, căsătorii, decese) era ținută de către preoți în registre numite Mitrice, scrise în limba latină. După organizarea primăriiloe în 1864-1865, registrele de stare civilă erau scrise cu caractere latine de către notari și semnate de primari ceea ce ne aratăcă aceștia învățaseră carte (probabil de la preoți) înainte de promulgarea Legii
Instrucțiunii Publice. În arhiva Primăriei Faraoani primele înregistrări se află din anul 1896 în Registrul de Nașteri, volumul I, cu numărul actului I.
În raportul nr. 108 din 1 iunie 1911, către Revizoratul școlar al județului Bacău, învățătorul diriginte al școlii, Gheorghe Gâscă, face cunoscut că școala din satul Faraoani a fost înființată în anul 1865. De la bătrâni aflăm că ar fi fost înființată în 1864. Nu există însă nici un act de înființare. Lipsesc documentele școlii până în 1900. De la 1900 până la 1918 sunt numai registrele matricole, în afară de cele din anii 1915-1916, 1916-1917 care s-au pierdut în timpul primului război mondial precum și materialul didactic, mobilierul școlii care era făcut de patru ani. Lipsește și un volum din matricola pe 1926-1927, celelalte documente se găsesc în întregime. Pentru stabilirea datei înființării școlii, putem lua în considerație declarațiile bătrânilor consemnate în Anuarul Școalei Primare de stat din satul Faraoani, județul Bacău pe anul școlar 1942-1943 întocmit de învățătorul Constantin-Lozincă Milești, care relatează:„. . . . Bătrânul Ianoș Farcaș nîscut în anul 1858 avea 7 ani când a început să urmeze la școală, deci tocmai anul înființării. Urmau cu dânsul treizeci de copii, numai băieți, și scriau cu pană de gâscă. A învșțat întâi la biserică cu învățătorul Tudi (ungur de dincolo) apoi cu învățătorii Ion Ganea și Petrescu, într-o casă închiriată, ce se află pe locul unde astăzi locuiește Anton Cadar. Apoi a învățat și cu învățătorul Mihai Benchea, de fel din Faraoani. ianoș Farcaș a murit, era contingentul 1880 și a fost multă vreme primarul comunei. Martin Roca zis Dascălul, născut în anul 1873, a învățat carte în anii 1881, 1882 și 1883, având 35-40 de colegi , numai băieți, cu învățătorul Crețulescu…”
De la Arhivele Statului București deținem o copie a ordinului de numire ca învățător suplinitor la clasa I a lui Benchea Mihaiu, cu data aprilie 1864. Putem deci conchide că școala din Faraoani în anul 1864 exista cu certitudine în baza acestui ordin de numire.
Unitatea școlară nu a purtat niciodată numele unei personalități în cursul existenței sale având diferite denumiri așa cum rezultă din documentele de arhivă și din sigiliile școlii. Astfel în dosarul nr. 1 al corespondenței în anul școlar 1910-1911 fila 1 atestă numele școlii conform sigiliului din 1897 cu următoarea denumire„Școala primară rurală Faraoani județul
Bacău”. În anii 1910-1920 denumirea școlii era „Școala Primară Mixtă din Faraoani. În anul
1948 se schimbă denumirea în „Școala Elementară Faraoani”iar în anul 1956 „Școala de 7 ani
Faraoani”. În 1964-1965 „Școala generală de 8 ani”, în anul 1970-1971 „Școala generală de 10 ani”, din 1975 „Școala Generală Nr. 1 Faraoani”.
În perioada anilor 1900-1918 școala funcționa cu un singur învățător care a fost și director, iar în anul școlar 1918-1919 apare și un al doilea post care era ocupat de un suplinitor. Învățătorul Gheorghe Gâscă menționează în anul 1911 că satul Faraoani avea cel puțin 400 capi de familie cu cel puțin 250 copii de școală. El arată că de la înființarea școlii absolviseră cursul primat 20 de băieți care erau singurii știutori de carte.
În anul 1902 învățătorul Vasile Dumitru scrie într-un raport de sfârșit de an „că școala funcționa în centrul satului cu un singur învățător la care puteau trimite copii numai locuitorii din Faraoani nu și cei din cătunul Alexandria care face parte actualmente din comuna Cleja. Localul era închiriat, construit din lemn și lut, în stare bună, sala de clasă avea următoarele dimensiuni:8, 48 ori 4, 16 ori 42, 48 și încăpeau 59 de școlari. Curtea avea 530 mp. și era împrejmuită cu gard de scânduri.
În perioada dintre 1907 și 1917 care coincide cu epoca de aur a școlii românești, sub ministeriatul marelui Spiru Haret, învățătorul Gheorghe Gâscă s-a străduit și în vremea lui sa construit locașul propriu, având două săli de clasă, o cancelarie, sală de intrare și locuință
pentru director separată de localul școlii”.
Acest local a funcționat ca școală până prin anii 1980, apoi ca grădiniță și a fost dezafectat și dărâmat în anul 2006, deoarece nu mai prezenta siguranță. În 1955 s-a mai construit un local cu patru săli de clasă.
Printre directorii care au condus unitățile de învățământ din comună amintim:
1864 Ion Nestor Mihai Benchea
Ion Ganea Vasile Petrescu
1881-1883 Gheorghe Veleșca
1900-1904 Vasile Dumitru
1907-1914 Gheorghe Gâscă
1927-1932 Grigore Bădârcă
1932-1946 Constantin Lozincă
1946-1958 Zaharia Vasile
1961-1976 Moldoveanu Maria
1988-1998 Vulpe Irina
1998-2021 Durac Elena
Ian 2021 Vasilică Nicoleta Oana
Școala Gimnazială Nr. 1 Faraoani
În prezent școala funcționează într-un local cu două corpuri de clădire, primul corp cu
8 săli de clasă a fost construit în 1962, al doilea corp tot cu 8 săli de clasă a fost construit în anul 1971-1972. Școala a fost renovată în 2008-2009. Ea are în dotare:
- 16 săli de clase (1 transformată în sală de sport , 1cabinet consiliere, 1 bibliotecă cu peste 5000 volume);
- 2 laboratoare: fizică și biologie;
- laborator AEL;
- club Multimedia –realizat prin proiect PIR;
- cancelarie (wirelles, xerox la dispoziția cadrelor didactice );
- birou director și secretariat dotate cu calculatoare conectate la internet, imprimantă și xerox.
Unele săli de clasă sunt dotate cu videoproiector achiziționate în anul școlar 2018-2019.
Școala Gimnazială Nr. 2 Faraoani-structură
În legătură cu localul școlii din Valea Mare nu există documente sigure, dar știm că a existat înainte de 1890 când a fost desființată iar după 2-3 ani reînființată: „Localul ei construit de comună din vălătuci se găsește în stare bună”. În Dicționarul geografic al Județului Bacău, școala ar data din 1915. Noul local al actualei școli din Valea Mare a fost construit în 1974-1975 iar vechiul local a fost transformat în Cămin Cultural Valea Mare. Școala a fost dată în folosinţă în anul 1964 – Corpul A, 1945 – Corpul B, 1949 – Corpul C. ; iar din anul şcolar 2010- 2011 a devenit structură a Şcolii nr. 1 Faraoani. Interesant este faptul că în vreme ce școala din satul Faraoani a funcționat multă vreme în spații închiriate, școala din satul Valea Mare a funcționat din momentul reînființării acesteia (1893-1894) în local propriu, ceea ce a avut efecte benefice în procesul de învățământ. Unul dintre cele mai importante beneficii era numărul mare de copii care frecventau cursurile școlii.
Cu toate eforturile școlii, documentele semnalează o situație îngrijorătoare a învățământului, cu precădere în mediul rural. Autoritățile din acea perioadă manifestau un interes scăzut față de partea materială din școli deși se crease o instituție specială numită Casa Școalelor care se ocupa tocmai de construirea de noi școli primare în România și dotarea lor cu material didactic. Documentele din arhivă arată faptul că învățătorii din cele douî sate cer ajutor Casei Școalelor prin intermediul unor rapoarte pe care le trimit administratorilor acestei instituții. La 20 ianuarie 1920, învățătorul diriginte Secăreanu, de la Școala Faraoani trimite administratorului Casei Școalelor un raport prin care atrage atenția cu privire la distrugerea bibliotecii și arhivei școlare în timpul războiului solicitând ajutor. Începuturile perioadei comuniste reflectă și în evoluția școlilor din Faraoani și Valea Mare o situație interesantă, întâlnită și în alte sate catolice din județul Bacău unde sunt înființate școli și instituții maghiare „în sprijinul dezvoltării culturale a minorităților naționale”.
În arhiva Școlii Generale Nr. 1 Faraoani, se păstrează un raport întocmit de către director către Sfatul Popular al raionului Bacău, din 14 iulie 1952, care prezintă situația creată cu prilejul recensământului copiiilor de vârstă preșcolară. Inspectorul școlar pentru „naționalitățile conlocuitoare”a cerut ca la rubrica limbă maternă să fie trecută limba maghiară. În raport se arată că la fața locului a fost o comisie care a contestat că limba maternă este româna. Membrii acestei comisii au fost amenințați de același inspector cu închisoarea în cazul în care nu vor face modificarea cerută. „Tovarășul inspector, cu un ton ridicat, ne-a amenințat cu închisoarea dacă nu vom corecta recensământul scriind limba maghiară prin lipirea unei benzi peste rubrica cu numărul 6”.
Atmosfera din epocă este sugestiv redată și din următorul document:„Față de aceste școli în limba maternă, atitudinea populației în anii trecuți a fost omogenă. O parte cerea școală în limba maternă, o parte neutră și altă parte cerea școală în limba română, fiind influențată de reacțiunea clericală a trecutului burghezo-moșieresc, care caută să submineze această acțiune și valoarea politică a școlii în limba maternă, spunând că în școală nu trebuie să învețe limba maghiară când slujba și predica se face în limba română introdusă din timpul dictaturii lui Antonescu, excluzând din biserică folosirea limbii materne. Alături de reacțiunea clericală au fost și unele din cadrele didactice maghiare și române, cari din diferite motive materiale sau șovine au frânat introducerea limbii materne sau cu atât mai mult, transformarea școlilor, folosindu-se de trecutul lor tradițional în aceste sate, formânduși un drept de monopolizare față de acțiunea nouă. . . . ”
Grădinița Faraoani
În anul 1905, în județul Bacău s-au înființat primele grădinițe de copii în localitățile: Faraoani, Cleja, Gioseni, Grozești (Oituz), Luizi Călugăra și Valea Seacă (azi sat în comuna Nicolae Bălcescu).
În comuna Faraoani, la 1 octombrie 1905, a luat ființă grădinița de copii ai satului prin documentul semnat de regele Ferdinand I al României, apărut în Monitorul Oficial nr. 203 din 1905.
De la început grădinița de copii a funcționat timp de 55 de ani în diferite localuri. Din documentele păstrate în Arhivele Naționale Bacău și Arhivele locale reiese că din 1960, grădinița de copii se instalează în spațiul din fosta „locuință” a directorului și a funcționat aici până în martie 2003. Din anul 2003 se construiește un local nou cu fonduri de la Guvernul României și Banca Mondială.
În prezent, pe comună funcționează 4 grupe cu program normal, oferind copiilor șanse egale în dobândirea de cunoștințe și formarea abilităților.
Elevii și cadrele didactice deopotrivă s-au străduit și se străduiesc să promoveze o imagine cât mai bună învățământului din instituțiile școlare existente în comuna Faraoani.
Toate cadrele didactice sunt calificate și cu siguranță eforturile lor nu vor fi zadarnice.
În prezent(anul școlar 2023-2024) în comună învață peste 334 copii .